Captain Phillips

Inspirat de evenimentele petrecute în largul coastelor Somaliei în aprilie 2009, atunci când un grup de piraţi somalezi înarmaţi au atacat Maersk Alabama, o navă de transport aflată sub pavilion american, filmul Captain Phillips rulează săptămâna aceasta în premieră la noi - aducând tensiune şi ritm alert pe marile ecrane.

Incidentul în sine a constituit un moment dramatic, oferind suficient suspans scenaristului Billy Ray (Jocurile foamei), care a urmat cu fidelitate cursul evenimentelor, ajutat de înregistrări oficiale şi de cartea autobiografică a căpitanului Richard Phillips, "A Captain's Duty: Somali Pirates, Navy SEALS, and Dangerous Days at Sea".

Filmul este un thriller în toată regula, cu multe momente ce ar putea să pară artificii scenaristice pentru împingerea înainte a acţiunii, dar care sunt - de fapt - elemente petrecute cu adevărat, demonstrând ingeniozitatea unui om obişnuit, Richard Phillips, pus în faţa unei situaţii de viaţă şi de moarte: confruntarea, alături de echipajul său, cu o bandă de somalezi înarmaţi, fără să aibă la bordul navei mijloace de apărare. Sechestrarea navei a fost considerată primul atac pirateresc reuşit asupra unei nave comerciale americane în cei aproape 200 de ani trecuţi de la începutul secolului XIX, pe când pirateria era încă răspândită.

Am apreciat că echipa de producţie, în frunte cu regiorul Paul Greengrass (The Bourne Ultimatum, The Bourne Supremacy), nu cedează clişeelor cu care ne-a obişnuit Hollywood-ul: cel mai important, nu demonizează adversarii. Este prezentată şi „cealaltă parte”: piraţii surprinşi în viaţa de zi cu zi, în care pirateria pare singura cale de a-şi câştiga existenţa, atitudinea competitivă între ei, faptul că liderul lor ştie suficient de bine engleza, şi că este constrâns de şefi să prade, sub ameninţarea cu arma.

Primul moment al sechestrării marinarilor de pe Maersk Alabama are aproape o notă comică: „Nu suntem Al Qaeda!”, strigă Abduwali Muse, şeful piraţilor, atunci când pătrunde pe puntea navei. În alt moment, liderul piraţilor susţine ca ar vrea să trăiască în America şi să ducă o viaţă bună. Toate aceste elemente ne fac să ne apropiem de personajele piraţilor, şi să-i urmărim foarte implicat, pe alocuri cu înţelegere şi compasiune.

Tom Hanks reuşeşte să-l portretizeze foarte bine pe căpitanul Philips - asemănarea fizică este puternică, plus situarea în aceeaşi categorie de vârstă. Philips nu şi-a propus să devină un erou - şi Hanks reconstituie acest fapt (la final îl vedem în toată vulnerabilitatea lui) - filmul nefiind despre eroism, nici despre curajul forţelor americane, după cum nici nu îi demonizează pe somalezi.

Spre deosebire de A Hijacking (Danemarca, 2012), film ce surprinde drama unui echipaj luat ostatic pentru mult timp, cu personajele principale de origine daneză (filmul citează o navă reală, MV Rozen, însă personajele sunt totuşi fictive - MV Rozen avea un echipaj alcătuit numai din asiatici) - unde scenele cu piraţii pe navă alternează cu cele în care e prezentată echipa de negociatori, Captain Phillips se concentrează, cum spune şi titlul, pe drama individuală a unui om pus în situaţia de a se confrunta cu o situaţie pe viaţă şi pe moarte.